Biserica Internationala Bucuresti

Dumnezeul din spatele scenei

Hits: 89

Se spune că în spatele oamenilor mari stau alți oameni mari, experiențe puternice, circumstanțe favorabile sau înzestrări deosebite. 

Există o carte în Biblie în care numele lui Dumnezeu nu apare. E o carte în care barbații sunt personajele cele mai vizibile, cele mai prezente pe scena pusa în existență de narator. E povestea unor orgolii mari care au ca sprijin mândrii naționale. Sunt conducători îndrăgiți de cei pe care îi conduc în război, rezistențe subterane sau petreceri. Numele lor sunt Xerxes, Haman și Mardoheu.

Xerxes este împăratul Babilonului, cel ce stăpânea cel mai mare imperiu pe care lumea îl văzuse până la el. Haman era primul lui general, cel temut de toți ceilalți. Iar Mardoheu era un soi de lider de rezistență subterană, liderul de facto al Israelului și singurul care îl avea pe Dumnezeu între el și orgoliul național ce subzistă în victoriile lui.

Xerxes simțea probabil nevoia de a-și îmbunătăți părerea despre el și pentru că nu prea mai avea ce să cucerească, a încercat alternativa festivalurilor. Berlusconi e un amator pe lângă Xerxes. El era în stare ca dupa 6 luni de petrecut, să dea un after-party. Și la after-party, la fel ca orice om autosuficient de azi, își etala trofeele. Nu e un șoc pentru nimeni (în afară de cei ce urmăresc știrile din tabloide) ca trofeul suprem era regina lui. Se pare însă că în povestea asta, femeile aveau alte valori. Regina lui refuză să se supună, așa că de dragul trofeelor, s-a găsit nevoit să caute o nouă regină. Și face ceea ce îi stătea în fire, un concurs de frumusețe la nivel imperial. Și reprezentanța provinciei Israel este Estera iar ea ajunge în finală. Pentru finală urmeaza pregatiri riguroase: 6 luni la salonul de înfrumusețare. Estera câstigă și devine un trofeu.

Haman își trăiește propria dramă. Era cel mai temut om din imperiu dar era un om care nu vroia să i se supună: Mardoheu. Gândul că ar putea fi considerat un om slab îl înfricoșa pe Haman, așa că Mardoheu era ca un ghimpe în coastă. Dar Haman consideră prea puțin să meargă doar după Mardoheu și plănuiește anihilarea tuturor iudeilor. 

La cine putea merge acum, Mardoheu? Merge, evident, la Estera. Și în timp ce Estera se pregătește în post și rugăciune să se apropie de regele care a uitat-o, Xerxes se simte puțin trist. Și ca să își revină, într-o seară are o idee: “să mi se citească o poveste despre mine”. Și din cronicile regelui se citește povestea în care Mardoheu îl salvează pe rege. Xerxes rămâne profund impresionat și își aduce aminte că bunătatea lui măreață nu l-a răsplătit pe Mardoheu. Iar a doua zi, după ce Estera îi spune despre situația în care Mardoheu se afla, îl întreabă pe Haman ce ar trebui să facă celui mai vrednic om din imperiu și celui ce stă împotriva lui? Haman nu s-a putut abține în a zâmbi când a auzit pomenindu-se despre un om vrednic. În ochii lui nu era decăt unul: el însuși. Așa că Haman numește premiul lui Mardoheu și pedeapsa care avea să devină a lui într-o clipită. Mardoheu ajunge acum într-o poziție privilegiată și Haman este spânzurat. Dar unde este Dumnezeu în toată povestea? 

Dincolo de orgoliile ce intră în conflict sau se autosatisfac, în spatele scenei, așezând lucrurile așa încât ele să o ia pe făgașul potrivit, stă Dumnezeu. În viețile noastre, dincolo de întâmplările și situațiile critice sau joviale care par să ne scape de vină ce deseori ar trebui să o simțim, Dumnezeu urmărește momentul pentru a pune lucrurile în ordine. Momentele astea poate nu sunt atât de dese pe cât ni le-am imagina în paradigma noastra romantică despre viață și Dumnezeu, dar El stă răbdător și ne scrie povestea, deseori fără epitete.