Biserica Internationala Bucuresti

CLADIREA MULTIFUNCTIONALA (MPB)  CE SI DE CE?

Viziunea noastra este ca aceasta cladire multifunctionala sa fie un spatiu binecuvantat in care si prin care, atat oamenii din biserica noastra, cat si prietenii, cunostintele, colegii si vecinii nostri sa fie binecuvantati: Lumina si Speranta!

Argument:

In Bucuresti exista mii de spatii in care oamenii sunt invitati si atrasi pentru a petrece o parte din pretiosul lor timp liber (cand nu sunt la munca, scoala sau acasa).  Foarte putine din aceste spatii/localuri se raporteaza la oameni ca la fiinte complexe (trup-suflet-duh), create de Dumnezeu si pentru scopuri mai inalte, si nu, doar, pentru supravietuire si distractie.

Cladirea multifunctionala (MPB) se doreste a fi un spatiu prin care sa se aduca un plus valoare in viata oamenilor, in diferitele aspecte si roluri ale existentei lor.

Exista nevoie de alternative la oferta ce exista, acum, in Bucuresti. Nu numai ca cele mai multe dintre spatiile si localurile existente nu abordeaza partea spirituala  a oamenilor, dar ele, adeseori, reprezinta, mai ales pentru generatiile mai tinere, o influenta negativa in dezvoltarea si trairea lor. Decat sa tot vorbim de rau intunericul, este mai bine sa oferim o lumina, adica un loc alternativ.

Cladirea multifuntionala (MPB) va fi un spatiu frumos, atractiv si functional, un loc de activitati complementare care va functiona ca un centru comunitar care sa aduca sprijin tangibil semenilor nostri, iar oamenii vor fi tratati ca si creatie a lui Dumnezeu si vom impartasi cu ei planurile, adevarul si dragostea Sa pentru omenire.

Destinatia si obiectivul spatiilor din aceasta cladire MPB:

1. Sala de intalniri de capacitate medie (aproximativ 100 de persoane);

Aceasta sala va fi punctul central si strategic in cladirea multifunctionala;

Va fi folosit pentru o varietate de intalniri si activitati cum ar fi: intalniri pentru inchinare, invatatura, rugaciune si mijlocire, intalniri de lucru, dar si pentru alte tipuri de intalniri de anvergura medie (intre 30 si 100 de oameni), cum ar fi cursuri, petreceri, dezbateri;

Aceasta sala va fi si locul unde se vor desfasura cele mai multe activitati care tin de anumite lucrari si departamente din biserica. Ne referim la astfel de slujiri: lucrarea cu adolescentii - Impact, lucrarea cu studentii si absolventii – Manifest, lucrarea cu Tinerii Adulti, dar si evenimente speciale pentru doamne si domnisoare, barbati, cupluri;

Dimensiunea necesara: aproximativ 100 de mp;

2. Sala pentru intalniri de grupuri mici si echipa;

De multe ori am observat ca lipsa unui spatiu disponibil a impiedicat sau limitat activitatea unor grupuri mici la noi in biserica;

In aceasta sala se vor putea putea desfasura intalniri ale unor grupuri mici sau chiar grupuri de suport (de ex. pentru mame singure sau persoane cu anumite adictii)

Aceasta sala poate fi folosita (atunci cand alte spatii nu sunt disponibile) si pentru intalniri de lucru a diferitelor echipe si departamente din biserica;

Dimensiuni propuse pentru a gazdui 15-20 de oameni: 22 mp;

3. Spatiu de resurse (carti, audio-video, IT);

Un loc in care pot fi expuse si accesate resurse educationale pentru propasirea mentala si spirituala a oamenilor;

Dimensiuni necesare: macar 12 mp

4. Spatiu pentru consiliere;

Consilierea crestina (sfatuire, incurajare, restaurare) este un aspect important al lucrarii bisericii ce necesita un spatiu adecvat;

In comunitatea bisericii noastre exista multe persoane (echipate si recunoscute) sa faca sedinte de terapie si consiliere, iar acest spatiu ar putea fi o unealta folositoare si pentru activitatea lor in conditiile in care multi oameni au nevoie si cauta astfel de ajutor;

Spatiul adecvat ar presupune o incapere de aproximativ 14-16 mp;

5. Birouri functionale;

Orice activitate pe acest pamant (mai ales in birocratica Romanie, ;) ) necesita si spatii adecvate de birou (mese, computere, copiator, materiale, dosare si arhiva);

Spatii propuse: 3 birouri, de aproximativ: 10 mp, 15 mp, 18 mp

6.     Camera muzicala;

Aceasta camera va fi folosita si pentru repetitii muzicale, cat si ca un loc in care oamenii isi pot dezvolta cunostintele si indemanarile muzicale;

Dimensiune propusa: fara numar, fara numar (prietenii stiu de ce..)

7. Cafenea cu bucatarie dotata;

Un spatiu dragut, primitor si neutru (dpdv religios) in care oamenii pot avea un timp bun de relaxare, dar si incurajati spre preocupari mai inalte;

In societatea in care traim, socializarea in jurul unei bauturi calde a devenit parte din stilul de viata al multora. Din experienta scurta de la “La Cafenescu” s-a putut observa potentialul mare al unui astfel de initiative;

Bucataria anexa va putea fi folosita si pentru alte activitati ce se vor desfasura in cladire;

Daca este bine gandita si implementata, aceasta componenta a cladirii multifunctionale poate fi si generatoare de profit pentru activitatile noastre;

Capacitate posibila: 6 mese de 3-4 persoane, 25 de metri bucataria, 10 metri barul/aparatul de cafea si zona pregatirii bauturilor, 4 mp scena, mp car 45 mp pentru mese si clienti, 4 mp spatiu de depozitare, 6 mp vestiar cu baie pentru staff, 6 mp spatiu receptie  [total ~ 95mp];

8. Spatiu de depozitare;

 Din experienta din ultimii ani stim ca avem nevoie de un spatiu minimal de depozitare a unor obiecte si resurse ce sunt necesare bunei desfasurari a activitatilor noastre;

Periodic se vor colecta si lucruri (de ex. haine, carti,) care vor fi folosite spre ajutorarea altora;

Posibila dimensiune: aproximativ 50 de metri cubi (4x4x3inaltime);

9. Garaj;

Avand in vedere dimensiunea acestei cladiri si regulile de urbanism, la subsolul cladirii trebuie amenajate cateva spatii de parcare (6-8 masini);

10. Spatiu tehnic;

Orice cladire de asemenea dimensiuni necesita si un spatiu de acest gen in care sa fie instalata centrala termica si alte instalatii;

11. Grupuri sanitare

 Pe fiecare nivel cladirii vor exista 2 grupuri sanitare (10 mp pe nivel)

Spatii optionale (in functie de posibilitatile tehnice si financiare):

12. Camera de oaspeti/Guest room;

Avand in vedere ca periodic avem musafiri din afara orasului si exista persoane care au urgente locative, ar fi util sa existe un asemenea spatiu de cazare, mai ales avand in vedere preturile din oras si faptul ca cei mai multi oameni din biserica nu au asemenea spatii in locuintele lor;

Minim 14 mp;

13. Sala de fitness;

Observand obiceiurile de viata ale oamenilor si preocuparea multora spre acest domeniu, existenta unei astfel de sali (chiar si de dimensiuni reduse) poate reprezenta un punct de atractie si interes;

Minim 10 mp;

14. Cresa/gradinita;

Atat pentru a dezvolta o lucrare pentru copii si elevi (outreach/after school), cat si pentru a veni in intampinarea unei nevoi social-educationale acute in Bucuresti un astfel de spatiu ar fi un mare plus pentru impactul bisericii in comunitate;

Posibila capacitate 15 copii (depinde daca vrem un spatiu autorizat);

Minim 30 mp si grupuri sanitare;

În curând, în această secțiune veți putea găsi poze, mesajele de duminică audio sau video și altele.

Duminica însă, la întâlnirile bisericii, puteți obține materiale audio si tipărite ce vă pot ajuta în călătoria dumneavoastră spirituală.

1. Pentru început am dori să vă prezentaţi ca familie.

Ne-am cunoscut în primăvara anului 1962. Eu eram tânăr inginer iar Ileana era în anul întâi la IATC – Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. Nu a fost o „dragoste la prima vedere” ci o „prietenie la prima vedere” care a rămas nealterată până în ziua de astăzi şi care s-a transformat în cea mai minunată poveste de dragoste pe care ne-o puteam dori.

Nici unul dintre noi nu am avut şansa de a ne naşte într-o familie de oameni care să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu. Dar în ambele familii au fost oameni plini de dragoste, aşa că educaţia pe care am primit-o ne-a ajutat să înţelegem mult mai uşor dragostea şi cerinţele lui Dumnezeu. Până în 1976, la 38 respectiv 33 de ani, nu am ştiut aproape nimic despre Dumnezeu, despre Cuvântul Lui – Biblia şi despre creştini. Amândoi credeam în existenţa lui Dumnezeu fără nici o îndoială, dar atât. Încă ne mirăm cum de nu ne-am pus întrebarea dacă Dumnezeu – creatorul nostru – nu doreşte ceva concret de la noi şi dacă nu ne-a creat cu un scop precis - nu la întâmplare.

Ne-am căsătorit în iulie 1965. Prietenia despre care vorbeam s-a sudat şi a devenit o dragoste adevărată - şi ca urmare a multor greutăţi prin care am trecut în toţi anii care au urmat până L-am primit pe Domnul Isus în viaţa noastră ca Domn şi Stăpân. Dumnezeu a îngăduit toate acestea pentru a suda prietenia şi dragostea noi. Desigur că şi după aceea au fost multe încercări dar nu mai eram singuri.

Marele dar de la Dumnezeu şi marea noastră bucurie este fiul nostru Tudor. Acum are 28 de ani, studiază şi lucrează în domeniul informaticii la Viena. Ne iubim mult toţi trei şi împreună Îl iubim pe Dumnezeu şi mai mult – cu o putere întreită – fiecare fiindu-I recunoscător pentru ceilalţi doi.

2. Pentru d-l Sandu. Aţi avut o perioadă în care aţi simţit nevoia să-L căutaţi pe Dumnezeu?

N-aş putea să spun că a fost o perioadă anume. Dar în acele ultime luni dinaintea aflării adevărului, când încercările îngăduite de Dumnezeu ajunseseră la maximum pentru a fi învins eul meu care era foarte puternic - credeam că pot face totul prin puterile mele – L-am descoperit.

Datorită educaţiei pe care o primisem, eu eram, din punct de vedere lumesc, un om corect la şcoală, apoi la serviciu şi în relaţiile cu ceilalţi oameni în general. Eram foarte căutat de prieteni datorită glumelor şi veseliei aparente în care îmi trăiam viaţa. Dar mie acest mod de a trăi începuse să-mi displacă, nu-mi mai dădea nici o satisfacţie şi simţeam un pericol iminent care mă paşte şi un mare gol în suflet pe care nu-l puteam umple cu nimic. Abia după ce am cunoscut Adevărul am înţeles că din totdeauna mi L-am dorit pe Dumnezeu ca Domn şi Stăpân al vieţii mele. Am fost permanent decepţionat când vedeam că toţi cei dragi, părinţii, profesorii şi şefii de la serviciu sunt la fel de imperfecţi ca şi mine. Aş fi preferat întotdeauna să fiu pedepsit pentru greşeli şi călăuzit să fac lucrurile bine, decât ca greşelile mele să fie trecute cu vederea sau chiar să fiu lăudat pentru ele.

3. Care a fost momentul deciziei de a avea o relaţie personala cu Dumnezeu?

Aceasta s-a petrecut în 1976. De câţiva ani, un prieten încerca să ne vorbească despre lucrarea minunată a lui Dumnezeu dar, din tot grupul nostru, eu eram singurul care-l „puneam la punct”, cerându-i să ne lase în pace. 

Într-o zi, la repetatele lui insistenţe am încercat să-i tai elanul spunându-i: „Dar eu cred în Dumnezeu din toată inima“. Când am făcut această afirmaţie am avut o senzaţie extraordinară şi anume am simţit că vorbesc în faţa întregii lumi, a întregului univers şi mă aşteptam să aud reverberaţii şi ecou. Neîntâmplându-se nimic din toate acestea, am revenit la starea mea obişnuită. Dar, afirmaţia mea a fost desigur înregistrată şi Dumnezeu a declanşat toate forţele pentru a mă aduce la El. Încercări peste încercări, mult mai grele decât cele de până atunci m-au îngenuncheat şi am făcut o depresie văzând că, oricât mă străduiam, prin propriile puteri nu reuşeam să rezolv problemele. 

Atunci m-am dus la prietenul meu, pe care l-am întrebat: „Ce spuneai despre Dumnezeu ? Cum mă poate ajuta El ?“ El mi-a vorbit mult, nu-mi mai aduc aminte ce anume, dar ştiu că la sfârşit l-am întrerupt şi i-am spus: „Cred că pentru voi trebuie să fie groaznic să vedeţi cum toată lumea merge spre dezastru, spre pieire ca pe un tobogan, voi încercaţi să-i salvaţi, întinzându-le chiar o mână de ajutor, rugându-i să se întoarcă din drumul lor, să se împace cu Dumnezeu (deşi ei nu realizează că sunt certaţi cu El), iar ei nu numai că nu vă ascultă, nu primesc ajutorul vostru dar chiar îşi bat joc de voi.“ Prietenul meu s-a bucurat şi mi-a spus că de acum trebuie să merg la tatăl lui care îmi va explica mai multe. Tatăl lui era un om binecuvântat şi iubit de Dumnezeu care a fost până anul trecut când s-a dus acasă la Domnul părintele spiritual al întregii mele familii.

Acesta a fost momentul când m-am „NĂSCUT DIN NOU“ – Ioan 3:3 = o lume pe care până atunci o vedeam normală acum începusem să o văd aşa cum este de fapt. Din acel moment o „pace care întrece orice pricepere“ a pus stăpânire pe fiinţa mea: duhul meu înviase şi intrase din nou în legătură cu Dumnezeu . 

Am început să merg la tatăl prietenului meu, unde se citeau şi se discutau texte din Biblie. În primele luni nu înţelegeam mare lucru, dar liniştea şi pacea pe care le simţeam erau minunate. Mi-am dat seama că întotdeauna le-am dorit şi în adâncul fiinţei mele am ştiut că ele există dar ceva mă opreşte să mă bucur de ele. Încetul cu încetul am înţeles că ceea ce mă oprea era păcatul din mine. Nu numai păcatele şi greşelile pe care le făceam zilnic, ci o lege a păcatului pe care o simţeam în mine, care îmi trezea reacţii pe care nu le doream şi pe care le acum le condamnam şi mai mult. Când am înţeles că pentru aceasta a murit Isus Cristos – Fiul lui Dumnezeu, şi anume ca să plătească preţul pentru eliberarea mea din robia acestei legi a păcatului, atunci pacea s-a transformat într-o imensă bucurie. 

Am înţeles că aceasta este de fapt  VESTEA CEA BUNĂ - în greceşte EVANGHELIOS. Bătălia - lupta cu păcatul pe care îl avem în noi - a fost câştigată pe Cruce şi cei ce cred în aceasta au un nou Împărat care îi duce în Împărăţia lui Dumnezeu – în veşnicii.

Mai târziu am realizat câte rugăciuni s-au făcut pentru această trezire a mea şi ce importante au fost şi rugăciunile mele venite dintr-o inimă zdrobită şi sinceră chiar dacă nu erau făcute cu mare pricepere. Dumnezeu ascultase rugăciunile mamei mele făcute dintr-o inimă sinceră. Ea se ducea în fiecare săptămână, marţi la Catedrala Sfântul Iosif şi vineri la Mitropolie şi se ruga pentru mine. Ea nu se ruga la Sf. Anton respectiv la Sf. Dumitru, ci sincer se ruga la Dumnezeu. Când am venit prima dată acasă şi i-am spus ce am descoperit, ea a înţeles imediat totul, a ridicat privirea în sus, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi din acea zi nu a încetat să-i mulţumească.

4. Pentru Dna Ileana: Ce v-a determinat ca în credinţă să vă urmaţi soţul? A fost ceva spontan sau o decizia în urma unei convingeri mai îndelungate?

Soţul meu este şi prietenul meu cel mai bun din această lume. Am fost întotdeauna foarte apropiaţi – cele două jumătăţi care au întregit întregul. El a fost primul care a înţeles ce mult ne iubeşte Dumnezeu şi cum ne-a eliberat – prin Fiul Său – din închisoarea morţii veşnice. Când mi-a spus foarte bucuros ce a aflat, eu, din dragoste şi încredere în el (încredere pe care am căpătat-o de-a-lungul anilor), chiar dacă nu am înţeles multe lucruri la început, am dat importanţă acestei chemări şi am hotărât să merg alături de el pe acest drum. Uneori a fost greu să accept anumite lucruri dar Dumnezeu a avut îndelungă răbdare, bunătate şi cu blândeţe mi-a deschis mintea să înţeleg totul pentru că Îl căutam: Proverbe 28:5:  „... cei ce caută pe Domnul înţeleg totul.” 

5. Ce transformări a adus apropierea dumneavoastră de Dumnezeu in relaţia de familie?

După cum am arătat, relaţia noastră de prietenie a fost foarte puternică de la început. Ea a fost marcată de încredere reciprocă şi o dorinţă continuă de a-l şti bucuros pe celălalt. Dar, apropierea de Dumnezeu – cunoaşterea Cuvântul lui Dumnezeu ne-a lămurit cum poţi cu adevărat să-l faci fericit pe celălalt. 

Multe din lucrurile pe care le consideram până atunci esenţiale au trecut pe planul doi. Am înţeles că fericirea celuilalt este dată de înţelegerea voii lui Dumnezeu şi de necesitatea de a-l susţine în împlinirea acestei voi. Am înţeles cât de periculoasă este manipularea partenerului pentru a-ţi satisface propriile idealuri, chiar dacă ele sunt aparent bune, şi cât de binecuvântată este slujirea jertfitoare pe care o văzusem de fapt la mamele noastre. Am devenit instrumentele lui Dumnezeu prin care El îşi poate arăta dragostea fără limite pe care o are faţă de fiecare dintre noi şi pe care vrea să o transmită prin noi.

6. Credeţi că unitatea cuplului a fost influenţata de relaţia dvs. cu Dumnezeu?

Nu există nici o îndoială. Dacă până în 1976 eram buni prieteni, ne iubeam, dar fiecare era preocupat de meseria lui, începând din acel moment din ce în ce mai mult, preocuparea amândurora a devenit cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu, a voii Lui şi a slujirii pentru El. Acest lucru ne-a unit din ce în ce mai mult şi continuă să ne unească. Astfel, cele două jumătăţi au devenit un întreg.

7. Care ar fi momentele cheie din viata dumneavoastră pe care aţi dori să le împărtăşiţi cititorilor noştri?

Desigur că există multe momente cheie în viaţa creştinilor pe care Dumnezeu le pregăteşte ca să ne ajute în viaţa noastră de slujire şi de mărturisire. În afara binecuvântărilor zilnice aceste momente ne zidesc atât pe noi cât şi pe cei cărora le povestim. 

Vom încerca să povestim câteva dintre ele.

În anul 1976 când ne-am predat viaţa în mâna Lui, Dumnezeu ne-a rezolvat patru probleme care păreau de domeniul imposibilului: sănătatea mea, sănătatea fiului nostru (care avea o malabsorbţie), ne-a dăruit o casă de 3 ori mai mare şi mai spaţioasă şi mie mi-a dat un serviciu în care pe lângă că am câştigat dublu decât înainte putând să întreţin casa pe care ne-o dăduse, dar am scăpat şi de şicanele de natură politică. Mult mai târziu am realizat că toate acestea s-au întâmplat într-un singur an şi anume chiar în anul trezirii mele. Cu cât trece timpul cu atât ne bucurăm mai mult de grija şi dragostea Lui pentru noi atunci când eram la începutul drumului şi tare neajutoraţi.

8. Pt. d-na Ileana: Cum aţi vedea implicarea dumneavoastră ca artista in viaţa comunităţii creştine prin harul pe care îl aveţi?

În viaţa comunităţii creştine am încercat să folosesc harul pe care l-am primit în diferite moduri pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, lucru pe care îl voi face şi în continuare. O mare bucurie îmi dă implicarea mea în emisiunile Radioului Vocea Evangheliei. Dar vreau să vă mărturisesc la ce visez de mult. Dintotdeauna teatrul a fost pentru mine o bucurie şi un prilej de joacă. În copilărie scriam scenarii, făceam decoruri şi costume şi bineînţeles jucam şi rolurile principale. Îmi plăcea mult să fiu prinţesă, şi mai târziu am avut şansa pe scenă să joc multe prinţese. Dar cel mai frumos rol a fost acela pe care mi l-a încredinţat Dumnezeu atunci când m-a chemat să fiu prinţesa Lui. A fost o mare onoare şi aştept să iau premiul de excelenţă: VIAŢA VEŞNICĂ. Unul din visele mele este să înfiinţăm în România un teatru creştin profesionist. Şi ştiu că El a şi început să pregătească oameni care au aceeaşi viziune de a contribui la schimbarea minţii – la o metanoia – de care poporul român are atâta nevoie. Nu încetez să sper că mulţi din slujitorii scenei profesioniste se vor consacra acestei lucrări. Avem un material pentru scenarii mai bun decât a avut Shakespeare. Avem un izvor nesecat de pilde şi de întâmplări prin care Dumnezeu a vorbit oamenilor timp de 6000 de ani. Avem cea mai bună sursă de inspiraţie din toate timpurile – Biblia. Şi prin harul Lui şi consultând şi cronicile vremurilor respective se pot naşte piese de teatru care să fie nu numai didactice dar să mişte conştiinţele. Trebuie să punem în faţa lumii oglinda vremurilor în care trăim şi să-i facem să înţeleagă pentru ce vremuri ar trebui să ne pregătim. Să poată astfel pricepe că au de ales viaţa sau moartea, binecuvântarea sau blestemul. Dacă l-am avea acum pe poetul Costache Ioanid, (care a fost şi actor şi fiecare poezie a lui are dramatismul unei piese de teatru) cred că am avea multe scenarii pentru acest program. Îl rugăm pe Dumnezeu să hotărască desfăşurarea acestui proiect şi să toarne în inimile oamenilor pe care îi hotărăşte El har şi binecuvântare.

9. Ce credeţi că s-ar mai putea face pentru a amplifica influenţa activităţii dvs. asupra generaţiei tinere?

Cel mai bun răspuns la această întrebare l-am primit atunci când am ţinut, în cadrul studiilor pe care le facem, cursul CĂSĂTORIA CREŞTINĂ. Am făcut de trei ori acest curs, de două ori a fost numai cu tineri – unul cu tineri căsătoriţi, altul cu necăsătoriţi. Există un moment în desfăşurarea cursului în care toate cerinţele lui Dumnezeu pentru cei căsătoriţi devin de nerealizat practic. Atmosfera fiind deschisă şi sinceră, participanţii constatau că sunt lucruri pe care nimeni nu le poate realiza în totalitate. 

Spre surprinderea noastră – Ileana şi cu mine - am ajuns la concluzia că noi, în viaţa noastră de familie le-am realizat până la urmă, fără să ne facem mari probleme. Am putut atunci să le mărturisim cursanţilor că abia atunci am realizat că de fapt Dumnezeu a lucrat cu multă grijă şi putere în vieţile noastre, a înlăturat toate piedicile, deoarece ştia că noi vom ţine acest curs şi vroia să putem mărturisi că ajutaţi de El, am putut să împlinim aceste lucruri. A fost o mare încurajare pentru toţi şi a determinat chiar formarea a trei familii care mărturisesc acum că şi ei au reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu să facă lucruri chiar mai mari decât cele discutate.

Considerăm că Dumnezeu pregăteşte oamenii care vor să-L slujească cu descoperiri şi călăuziri în domeniile în care El vrea să-i folosească. Aşa cum l-a pregătit pe Pavel pentru lucrarea măreaţă pe care vroia să I-o încredinţeze (evreu cu cetăţenie romană, crescut într-o cetate cu o puternică cultură greacă, s-a pregătit să devină fariseu „la picioarele” unuia din cei mai mari învăţaţi ai timpului) aşa ne pregăteşte şi pe noi, pe fiecare în parte, pentru lucrările pe care le hotărăşte El. 

Ar trebui ca Bisericile să dea mai multă importanţă pregătirii tinerilor pentru căsătorie prin împărtăşirea experienţei unor cupluri a căror viaţă de căsătorie a fost  binecuvântată de Dumnezeu şi care pot încuraja şi susţine alte cupluri.

Un alt curs pe care l-am ţinut cu o parte dintre aceeaşi tineri a fost cursul Dinamica Bisericii. Influenţa a fost atât de mare încât aproape toţi s-au hotărât să urmeze cursurile de 2 ani care s-au ţinut în cadrul Cultului Penticostal şi care i-a înarmat pentru slujire.

10. Altă întrebare??

Sunt 3 lucruri cu care am vrea să încheiem

1.Avem nevoie de modele pe pământ. Apostolul Pavel a spus în 1 Corinteni 11:1: „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos”. Noi am avut bucuria să avem astfel de modele în familia de la care am primit Evanghelia – Vestea cea Bună şi alături de care am crescut spiritual mai bine de 20 ani. Ei au plecat acasă la Domnul dar au lăsat o mireasmă plăcută şi o amintire de neşters. Ce facem noi şi toţi cei care au crescut alături de astfel de oameni? Trebuie să împrăştiem aceeaşi mireasmă. Maturitatea creştină nu se măsoară în cunoştinţe şi experienţe ci în capacitatea de a deveni modele – părinţi spirituali care pot susţine şi încuraja pe alţii. 

2.Să privim bine la copiii noştri pentru că şi noi avem multe de învăţat de la ei. Ei sunt mult mai aproape de Dumnezeu, sunt curaţi, neîntinaţi, plini de dragoste. Să descoperim lucrurile lui Dumnezeu alături de ei şi să ne bucurăm împreună. Să nu ne fie ruşine să recunoaştem faţă de ei când greşim sau când nu înţelegem anumite lucruri.

3.Dacă ne-am hotărât să ne dăruim întreaga viaţă lui Dumnezeu să fim siguri că toate bucuriile pe care le avem sunt date direct din mâna Lui şi sunt o arvună din răsplata veşnică pe care o vom primi. Ele nu mai depind de conjuncturi, simpatii, relaţii şi interese omeneşti. 

Cristi Şoimaru

Cristi Şoimaru este păstorul coordonator al bisericii. Are 38 de ani şi originar este din Roman. Trăieşte şi slujeşte în Bucureşti de 20 de ani şi datorită acestor lucruri a dezvoltat o "relaţie de iubire și ură cu oraşul". Îl iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte România şi iubeşte Bucureştiul, dar observă multe lucruri pe care ar vrea să le vadă schimbate.

A primit o mostenire frumoasă de la părinţii săi, sub forma unor valori şi principii înalte. Şi prin spiritul lui activ, încearcă să îndemne şi să echipeze oameni pentru împlinirea scopurilor Împărăţiei. Are o perspectivă largă asupra lucrurilor şi crede într-un alt fel de biserică: nu facem biserică, ci suntem Biserică. Iar biserica trebuie să fie un far de lumină şi sperantă în societate.

Alexandru Popp şi Ileana Cernat

Ruben are 28 de ani şi este originar din Satu Mare. A venit în Bucureşti în 2001 pentru a începe facultatea de arhitectură (terminată în 2008).  Face parte din biserica noastră din 2003 şi din 2008 este liderul de închinare precum şi unul din coordonatorii iniţiativelor studenţeşti.

Are două mari pasiuni: arhitectura şi biserica iar timpul şi-l împarte între cele două. Pentru că îi place să facă totul la standarde ridicate, munceşte foarte mult. Cu toate astea, dă dovadă de integritate în relaţii şi găseşte timp şi pentru proiectele de ajutorare sau cele creative. În domeniul muzical este un mare fan U2

 Claudiu și Jennifer Soare 

 Claudiu si Jennifer slujesc in Biserica Internationala Bucuresti de trei ani. Sunt implicati in lucrarile cu tinerii adulti, studentii si ospitalitatea de duminica dimineata. Au început un grup de discuții și studiu pe marginea marilor întrebări legate de viață și credință, iar Jennifer vrea sa inceapa un grup pentru mame cu copii mici, din moment ce in aprilie 2011 au avut si primul copil.

Au fost amandoi crescuti in familii crestine practicante si L-au cunoscut pe Dumnezeu de la varste fragede, dar si-au dedicat vietile lui Isus cand erau studenti. Dupa ce Claudiu si-a dedicat viata lui Dumnezeu, el s-a alaturat bisericii noastre si de sase ani face parte din ea. Dupa ce si-a obtinut licenta in constructii civile s-a casatorit si l-a slujit pe Dumnezeu cu bucurie in Bucuresti. In dese rânduri este unul din coordonatorii proiectelor de constructii pentru cei nevoiasi.

Jennifer si-a inceput slujirea pentru Dumnezeu in biserica ei din Arizona si a mers in călătorii misionare. Asta a condus-o spre a munci intr-o biserica locala din Ucraina pentru patru ani si jumatate, ucenicizand si educand fete tinere. Inainte de a se muta in Bucuresti pentru a se casatori cu Claudiu, a petrecut trei luni in Colegiul Biblic Betleem din Palestina.

Deli Sofronie

Este lider pentru tinerii adulţi, masa de ospitalitate de duminica şi slujeste în  departamentele de rugăciune şi grupuri mici.Crede în Biserica organică, în care dragostea lui Dumnezeu aduce oamenii împreună şi încheagă o comunitate plină de viaţă (viaţa din belşug).Iubeşte oamenii şi îşi pune în slujire darurile şi competenţele de administrare şi sprijinire a organizării diverselor ONG-uri.  

 

Ştefan Coman

 

Face parte din Biserica Internaţională din 2007 şi este lider pentru adolescenţi, studenţi şi proaspăt absolvenţi precum şi  coordonator al unor proiecte de voluntariat şi ajutorare.

A terminat facultatea de psihologie şi are o pasiune pentru oameni şi apologetică. Este căsătorit cu Diana şi aşteaptă primul copil la sfârsitul acestui an. 

Ceea ce îl separă pe Ştefan de alţi lideri este puterea de a pune în cuvinte esenţa problemelor , de a se uita dincolo de ce izbeşte ochiul şi de a-şi pune probleme grele. Îi plac întrebările şi oamenii sinceri care caută să înţeleagă de ce gândesc aşa cum gândesc. Contestă valorile pentru a le păstra doar pe cele bune şi pentru a înţelege inima lui Dumnezeu. 

Mai multe din gândurile lui le găsiţi pe stefancoman.ro